Si cu a doua parte din Maramu sper sa termin incursiunea sau excursia mea si a prietenilor mei in Maramuresi defapt in acel colt de tara care practic a ramas neschimbat, virgin, salbatic, sau cum vreti voi sa ii mai ziceti. No si acum dupa plecarea de la Barsana ne indreptam cu pasi grabiti spre Sighet, de fapt spre Sapanta, adica sa vizitam cimititul vesel, ca de daca te pui sa citesti pe cruci te crucesti si pe urma dupa ce afli intelesul vorbelor de pe "veselele" cruci te mai umfla si rasul. Pacat de saraci oameni, sa-i ierte dumnezeu. Apropo nu uitati sa cititi fata verso crucile, ca altfel ramai cu povestea neterminata ;).
Dupa Sapanta...Sapanta Perii manastire cu cea mai inalta turla...acum nu
mai stiu de unde, daca din tara sau din Europa...cautati si voi pe net
si vedeti. Frumos si acolo, dar parca tot la Barsana mai m-as intoarce
odata. Pacat de manastire ca preturile cred ca le depaseste pe cele din
Europa la suveniruri, inteleg ca e manastire in constructie, dar traim
in Romania si aci salariul nu depaseste 170 de euro si asta cu
indulgenta. deci adaptati preturile la venitul din tara nu la cel din
afara. Si acum ca ma descarcai sa trecem mai departe. Deci e asa de
inalta ca la 30 de metri de biserica nu imi incadra obiesctivul toata
turla, si ma mai chinui si pe jos, ca de trebuie sa se vada si lumea din
poza nu numai biserica. De noroc cu doua prietene care sus pe scari vru
sa le fac o poza si asa reusi sa incadrez si vasful turlei, aflat la o
inaltime considerabila, apropo cand coboriti din masina, autocar sau
orice alt ceva nu faceti gresala sa va uitati din prima la varful
turlei, va ia ameteala instantaneu, eu am patito.
Dupa ce ne plimbara o jumatate de zi prin zona Sighet, coboram tot in
Maramuresi dar mai spre centru, in Tara Lapusului. Trecem de Targu
Lapusi, si inaintam spre Lapusul Romanesc, si de acolo inca cativa
kilometri pana la manastirea Roboaia, sau Ruoaia, sau cum io mai zice si
sateni de prin zona. Aici vom poposi pentru odihna. Frumos, un peisaj
ca de basm, multa liniste si multa verdeata, iar compania nemaipomenita,
se stie cine, doar atat zic: seminte aruncate cu bolta.
Ziua urmatoare plecam spre Manastirea Nicula, cu gandul de a ajunge la Ramet. La Nicula frumos peisaj si manastire, dar parca nu am ce sa zic in legatura cu manastire, cel mai incicat ar fi sa va duceti si sa aflati pe pielea voastrace vreau sa zic. Traseul a avut ceva de suferit si asa am ajuns sa vedem si Clujul, no ca-i fain orasul, imi place la nebunie, cred ca e prinul orasi care mi-a placut din prima vizita. Imi place la nebunie ca au pastrat nealterate comorile nationale arhitecturale din secolele XVII- XVIII. no si dupa multi kilometri ajungem in sfarsit sa ne cazam. La Ramet frumos, imi place ca manastirea asezata in vale este strajuita de doua piscuri de piatra chele, iar noaptea la lumina luni lumineaza valea si manastirea, fiind ceva deosebit. Off si uita-i mancarea, cred ca a fost cel mai bun meniu mancat in perioada aceea. No si dupa o noapte de odihna ca lumea pot spune, si cine a fost in camera cu mine stie, dimineata plecara-m spre Sighisoara.
Lung drum, dar nu obositor. Ajunsi in Sighisoara ne punem pe facut poze si plimbari pe aleile imbatrinite de timp, intr-un orasi medieval modernizat, dar bine conservat.
Si dupa toata nebunia asta de 5 zile ne indreptam cu pasi repezi spre casa, dar in graba noastra am uitat ca astia de la CNADNR, trebuie sa dea ei cu bata-n balta si pe la Comarnic pierduram o ora din cauza unui pod de 5 metri la care se lucra de zor: politistul si cu doi muncitori necalificati in dirijarea traficului intr-o asemenea zona, unde coada de masini depasea pe acocuri 12-15 kilometri. Dar totul e bine cand se termina cu bine, dupa multi kilometri intram la noi in zona Calarasi, incepura-m sa ne facem bagajele. Ajunsi acasa dupa o saptamana remarcabila am coborat cu gandul ca la anul vom mai petrece impreuna inca o mica excapada dar intr-o alta zona a tari, ca doar avem o tara frumoasa.
Le multumesc tuturor care au participat la aceasta mica excursie, si la al meu mare bagaj de ganduri, imagini, poze si amintiri, cu care avem ce povesti nepotilor ni nu numai.
Va doresc tuturor sa aveti clipe minunate in viata si nu uitati ca "Amintirea e singurul rai din care nu putem fi izgoniţi" asa cum spunea un mare fizician dar mai apoi nu uitati "Prietenia este floarea unei clipe şi fructul timpului." asa cum ne aminteste un mare autor german.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu